Procesul chimic al anhidritei și gipsului dihidrat

În zonele în care plăcile tectonice converg evident, se formează geotectonism foarte dens. Dacă în această structură se formează anhidrit și dihidrit, ele sunt transformate într-o manieră plastică, iar echipamentul de pulbere de gips acționează ca un lubrifiant în formarea și mișcarea stratului de minereu. Ele sunt transformate prin metamorfism complex sub o mare presiune. Deși fluidul intermediar este favorabil pentru formarea gipsului, este favorabil pentru formarea anhidritei în condiții de forță centripetă foarte mare și condiții de temperatură ridicată. Când gipsul dihidrat este deshidratat sub presiune mare. Apa cristalină liberă din linia de producție a gipsului acționează ca un lubrifiant între boabe. Dacă sedimentul este în stare plastică, chiar și un mic stres direcționat poate provoca cute mari, iar în multe sedimente, curgerea curgei. Tot gipsul dihidru pierde două molecule de apă cristalină per moleculă atunci când este transformat în gips anhidru, în timp ce transformarea inversă câștigă două molecule de apă cristalină. Când gipsul anhidru este transformat în gips dihidru, volumul gipsului anhidru crește datorită absorbției apei, care poate crește teoretic cu 60 la sută (raportul volumului molecular). Presiunea indusă a acestei tranziții este de aproximativ 2 -- 69kN/m:. Când depozitul nu este adânc îngropat, această tranziție este lentă și însoțită de soluție de gips dihidrat. Această soluție se recristalizează uneori în cristale fibroase în sedimentul din jur, lărgind fisurile din plantă. Când depozitul este îngropat adânc, gipsul anhidru este suprimat pe toată durata transformării sale, rezultând o creștere treptată a presiunii crustale. Acest stres este în cele din urmă eliberat sub formă de forță explozivă. Au existat cazuri în care suprafața a fost ridicată cu 6m, ceea ce este cauzat de prezența apei subterane. Proprietățile fizice ale gipsului dihidrat variază în funcție de structura geologică a zăcământului. Studiile au arătat că porfiritic; Gipsul monohidru este etapa inițială a hidratării secundare a gipsului anhidru, care ulterior formează alabastru cu granulație fină în procesul de desprindere a supraîncărcăturii, fie atunci când supraîncărcarea este foarte subțire, fie atunci când depozitul aflorește.